Rasarit de soare – Capitolul 2

Eram cuprina din nou de acel intuneric intens. Era la fel ca data trecuta. Aceeasi melodie la pian se auzea undeva dar inca nu imi dadeam seama din ce directie.Deodata am simtit caldura cuiva langa corpul meu. Mi-a atins timid mana dreapta apoi si-a apropiat buzele de urechea mea soptindu-mi:

– Dansezi?

Ma simteam coplesita. As fi vrut sa raspund dar nu-mi gaseam cuvintele. Ele imi ramasesera inghetate in gat. Incercam in zadar sa realizez ce se intampla. Nu-mi statea in fire sa fiu rationala dar in momentele acelea nu ma recunosteam.Ratiunea disparuse cu desavarsire din gandurile mele. Ma simteam vrajita de acest strain din intuneric, atunci cand trebuia sa fiu speriata.

Daca nu ar fi fost intuneric as fi crezut ca a vazut aprobarea din privirea mea atunci cand m-a cuprins intr-o imbratisare slaba. Mi-am incolacit bratele in jurul gatului lui si am inceput sa ne miscam in ritmul lent al melodiei. Acolo timpul era irelevant asa ca n-am putut sa estimez cat am dansat asa..unul langa celalat fara sa vorbim. Cand ne-am oprit am reusit sa rostesc doar doua cuvinte:

– Cine esti?

– Sti cine sunt! mi-a raspuns el sigur facandu-ma sa ma indoiesc de mine pentru o clipa si sa-i dau dreptate, dar mi-am revenit repede zicand:

– Nu!nu stiu!

– Ba da! a afirmat cu tarie. Am renuntat sa-l intreb iar acelasi lucru.

– Spune-mi macar unde suntem. Te rog!

– Unde vrei tu.

– Minti! am zis eu simtinu-se enervarea din tonul vocii mele. Eram nervoasa. Foarte rar mi se intampla asta.

– De ce?

– Fiindca nu suntem unde vreau eu sa fim. Cu siguranta eu n-am vrut sa fim nicaieri. Cu siguranta eu n-am vrut sa fim in intuneric fiindca nu-mi place intunericul!

– Atunci spune-mi unde ai vrea tu sa fi. nu stiu cum a reusit dar acum el punea intrebari fara sa raspunda clar la intrebarile mele.

– As vrea sa fiu…As vrea sa fiu la malul marii. Dimineata. Sa simt nisipul rece sub picioarele mele. Sa privesc soarele cum rasare mandru din mare si alunga intunericul noptii, inrosind atat cerul cat si marea. Sa simt fiorul vantului rece. Sa aud simfonia marii si ciripitul pescarusilor ce s-au asezat pe nisip la mai putin de doi metri de mine. Acolo as vrea sa fiu, dar nu sunt!

Nu am reusit sa termin de rostit cuvintele acelea fiindca intr-o clipa s-a schimbat tot din jurul meu. Eram pe malul marii. Eram acolo unde vroiam eu sa fiu. M-am asezat jos, privind soarele, intreband confuza:

– Cum ai facut toate astea?

– Eu n-am facut nimic. Tu ai facut totul fiindca tu ai vrut asta.

– Si daca am vrut ce? Am vrut multe lucruri pana acum dar nu s-au indeplinit. De ce este diferit?

– Fiindca este diferit.

Raspunsurile lui nu erau deloc relevante. Ma induceau in eroare, dar am renuntat si la intrebarea asta vazand ca nu am nici o sansa. Am revenit la prima.

– Acum vrei sa imi spui cine esti?

– Ti-am mai spus ca sti. De ce nu ma privesti? avea dreptate.Acum era lumina dar inca nu-l privisem. M-am intors catre el, concentrandu-ma asupra trasaturilor lui timp de cateva secunde. Era cu vreo cincisprezece centimetri mai inalt decat mine, avea corpul atletic si un chip angelic de la care nu-mi puteam lua privirea. Ochii sai caprui aveau o tenta aramie in lumina slaba a soarelui. Pareau facuti din arama topita care se unduia lin. Pe buze purta un zambet timid, incarcand sa ascunda bucurie si nerabdare in acelasi timp. Parul sau castaniu era matasos si drept, iar o suvita rebela ii acoperea coltul ochiului stang. Am recunoscut imediat acest chip perfect. In acceasi clipa am fost invadata de un val de tristete pe care nu puteam sa-l alung. Ma simteam neputincioasa si furioasa fiindca nu mai puteam sa schimb nimic. Amestecul acesta de sentimente pe care il simteam acum era singurul lucru pe care il uram la mine.

– Esti Stephen. Esti cel din cartea aceea, nu?

– Da.

– Esti cine vreau eu sa fi?

– Nu! In priviinta asta dorintele tale n-au nici un amestec.

– Atunci daca tu esti Stephen inseamna ca acum suntem intr-un vis. am zis eu cu vocea resemnata. Era frumos aici si nu vroiam sa fie doar un vis. S-a apropiat de mine si m-a ciupit.

– Auu! am strigat eu. De ce ai facut asta?

– Vezi, te-a durut. Deci nu e vis.

– Ba da. Uneori eu simt durerea si in vis.

– Posibil. Dar acum nu e vis. rostea cuvintele cu atata siguranta incat ma facea sa ma indoiesc de mine din nou.

– Dar ce e? Poti sa-mi zici tu ca asta e realitate? Uita-te in ochii mei si zi-mi!

Si-a coborat privirea in pamant apoi a soptit infrant:

– Nu…

– Atunci ce este?

– Nu stiu. era un raspuns neasteptat.Pentru prima data nu stia ceva.

– De cat timp esti aici?

– Nu stiu. Aici nu exista timp. Sau daca exista sta pe loc si nu fuge asa…nepasator.

– Dar cat timp vei mai fi aici?

– Nu stiu. Cat voi putea sa fiu aici.

S-a asezat langa mine si ma privea in tacere. Am incercat sa-mi cobor privirea in pamant, insa mi-a cuprins-o si mi-a imobilizat-o cu privirea lui. Un val de caldura care ar fi putut topi orice metal mi-a strabatut corpul. Privirea lui ma ardea, dar nu mi-am putut arunca privirea mea in alta parte. Am incercat fara rost sa clipesc pentru a scapa din  chinul acesta macar pentru un moment. Dupa ce m-a eliberat am privit din nou soarele. Era in acelasi loc ca atunci cand aparuse. Jumatate din el era ascuns sub apa, in timp ce jumatatea cealalta se oglindea in valurile line. O adiere ceva mai puternica a vantului m-a facut sa tremur dintr-o data. Atunci el a rupt tacerea.

– Ti-e frig?

– Nu. Nu cred. De fapt imi este putin frig. Mi-as dori o jacheta.

In urmatorul moment aveam o jacheta pe mine. Nu stiu cum functiona treaba asta cu dorintele, dar imi placea. Imediat mi-a  aparut in minte un gand si l-am intrebat:

– Si tie ti se indeplinesc dorintele?

– Uneori.

– Cum adica uneori? Cate dorinte ti s-au indeplinit pana acum.

– Pai, daca le numar pe toate, cred ca doar una.

Era amuzant. Imi placea.

– Si care ar fi aceea?

– Mi-am dorit sa stiu ce caut in intunericul acela.

– Si ce cautai?

– Pe tine.

M-a uimit raspunul lui.

– De ce ma cautai pe mine?

– Nu stiu. Poate fiindca asa trebuia. Nici eu nu inteleg foarte bine ce se  intampla. Singurul lucru  pe care il stiu esti tu. Stiu totul despre tine din clipa in care am aflat ce caut eu aici.

Din nou s-a asternut linistea. M-am asezat pe spate, privind pierduta prin ganduri cerul. Nu m-a intrerupt. Incercam sa asimilez tot ce s-a inatmplat acum. Incercam sa realizez ce e fiindca nu era nici vis si nici realitate. Ma bucuram ca nu este doar un vis, dar o urma de tristete imi aparea in suflet fiindca nu era realitate. Oricat de mult imi placea sa visez fericirea din vis nu se compara cu cea din realitate. Fericirea din vis era precum cafeaua sau mai bine zis umbra de cafea de la automatul scolii in comparatie cu cea puternic aromata de acasa.

Dintr-o data am simtit ca trebuie sa plec. M-am speriat si l-am intrebat.

– De ce simt ca trebuie sa plec?

– Fiindca trebuie sa pleci, sa te intorci in realitate. Ai uitat unde esti?

– Nu…aproape am soptit eu. Dar, ma voi intoarce?

– Nu stiu. Asta depinde de tine. Daca vrei sa te intorci.

– Si cum ma voi intoarce?

– Vei descoperi la momentul potrivit.

N-am mai avut timp de alte intrebari deoarece a trebuit sa plec. M-am ridicat sa plec, privindu-l trist inca o data. Credeam ca nu ma voi mai intoarce, insa ochii sai erau plini de incredere. Am intors capul si am plecat…

Responses

  1. si se va mai intoarce?:X sper ca da:X
    dar totusi…unde se aflau? era doar un vis nuh?
    pf…speram sa fie realitate:X:X
    vreau nextu:X

  2. mah eu cred ca e vis… dar in acelasi timp si realitate… adica nush… e tare ciudat 😕
    si am uitat sa spun… la asta chiar nu ma asteptam :X
    este superb :X

  3. hy
    Ai primit un premiu de la mine..detalii la mine pe blog…http://gabytza11.wordpress.com

  4. Hey,Buzeblonde! Ai primit un premiu.Il gasesti pe blogul meu impreuna cu mai multe detalii detalii.Livia>:D<

  5. Ce fic interesant:x
    Cred ca m-am indragostit:))
    Sa continui:x:x

  6. @ blacklovex: multumesc:) dar nu este fic:)

  7. Scuze ca sunt prea proasta ca sa fac diferenta!:))

  8. Vaaai nhu pot sa cred cat de dragut este am citit abia 2 capitole si pot sa zic ca m’am indragostit :|deci este superb….felicitari

    :X:X:X:X:XSucces in continuare asteptam nextu’:X:X:X:X

  9. E minunat capitolul :X:X:X
    Abia astept continuarea :X
    Bafta>:D<

  10. a intrat cumva in carte?
    /:)
    si viseaza`…personajele din carte:-?
    da cu locul unde vrea ea sa fie..:-?
    hmm`..
    asta-i interesant:>
    bravoo=d>

  11. se va intoarce nu? dadadada,tre sa aflam de ce se duce acolo si ce treaba are ea cu stephen si inca mai cate,nu?
    a fost bestial capitolul :D<


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: