Mark- Capitolul 3

In clipa in care am deschis ochii gandurile mi-au fost invadate de visul din noapte. Era vis. Doar un vis. Ca toate celelalte. Eram sigura ca era prea frumos ca sa fie adevarat. M-am intristat. O senzatie de neputiinta m-a cuprins. Nu muteam sa fac nimic pentru ca visul acela sa devina realitate. Si nu puteam sa fac nimic pentru ca eu sa raman in visul acela pe veci. Ma simteam ca in ziua in care am spart vaza de portelan a mamei. Priveam zecile de bucatele dorindu-mi sa dau timpul inapoi cu cateva secunde. Si sa-l schimb. Priveam secunde in sir cioburile fara sa pot sa fac nimic. Apoi ma resemnam. Poate prea repede. Intotdeauna am crezut ca daca imi doresc foarte tare sa dau timpul inapoi voi reusi doar ca era in natura mea sa ma resemnez mult prea repede.

Venise timpul sa-mi alung gandurile astea din minte si sa plec la scoala. Mi-am luat ghiozdanul in spate si am plecat. Pe drum  mi-am amintit ca am lasat telefonul acasa. Am zambit. Astfel aveam un motiv sa-l evit pe Mark o buna perioada de timp. De cand aveam visele acelea noapte de noapte am incercat din rasputeri sa-l evit pe Mark. Nu intelegeam clar motivul, dar el avea legatura cu lasitatea mea. De cate ori ma intreba ce se intampla cu mine nu aveam curajul sa-i spun adevarul. Sa-i spun ca l-as prefera departe de mine. Cel putin pentru o perioada.

Incercam sa-mi dau seama cand m-am schimbat atat de mult. Atat de brusc. Stiam ca am multe defecte dar lasitatea nu era unul dintre ele. Acum era prezenta si destul de puternica. Intr-o clipa am decis ca nu are rost sa-l evit pe Mark. Il voi cauta dupa ce plec de la scoala. Si vom rezolva lucrurile pentru totdeauna. Am zambit. Simteam un fel de eliberare. Imi invinsesem lasitatea.

Orele in care trebuia sa fiu la scoala au trecut repede. Cu ajutorul unui telefon imprumutat am stabilit cu Mark sa ne vedem in parc la ora 3.  Cand am ajuns eu , el era deja acolo. Ma astepta zambind pe aceeasi banca din totdeauna, banca de langa lac. Soarele domol se oglindea in  undele verzui ale apei. Cateva lebede trufase se plimbau prin fata noastra. Atunci cand m-a vazut un zambet mai mare i-a aparut pe fata. S-a ridicat in picioare pentru a ma intampina. S-a apropiat de mine ,sarutandu-ma dulce pe obraz. Apoi buzele lui fierbinti le-au intalnit pe ale mele. N-am putut sa ma impotrivesc sarutului. N-am vrut. Eram cuprinsa de un val de extaz care m-a facut sa uit toate gandurile de peste zi. Le-a aruncat in cosul de gunoi pe care il tin mereu in minte, fiindca stiu ca intotdeauna am nevoie de el. Nu-mi mai pasa de nimic. Vroiam doar sa fiu cu Mark. M-am apropiat de urechea lui si i-am soptit « Te iubesc » . Nu-i mai spusesem demult fiindca aceste doua cuvinte sunt mult prea frumoase ca sa devina o obisnuita. Chiar simteam ca il iubesc. Mi-a strans mana in mana lui zicandu-mi :

-Si eu te iubesc !!

Imi privi mainile transpirate si-mi zise amuzat :

-Iar te-am facut sa te emotionezi ?

I-am aruncat o privire urata,mi-am eliberat mana, apoi am inceput sa rad. Nu s-a mai mirat de expresia mea. Deja incepuse sa ma cunoasca din ce in ce mai bine. Mi-a cuprins din nou mana si m-a tras dupa el, spre iarba.  Ne-am intins pe  spate si am inceput sa privim cerul. Era de un albastru intens cum il vazusem din ce in ce mai rar in ultimul timp. Cativa norisori  parca din vata de zahar il impanzeau. Asta imi placea fiindca  cel mai vechi hobby al meu era acela de a  privi norii incercand sa-mi dau seama ce forma au.

-Vezi norul acela, de deasupra copacului acela inalt din dreapta noastra ?

-Da. Ce e cu el ? ma intreba el desi stia ce urma sa zic.

– Are forma unei pere cu o mana si 2 picioare, nu ?

– O para ?? Unde vezi tu o para ? e cu siguranta un iepure . zise el

Imi placea sa ne contrazicem. Incerca sa ma enerveze dar nu reusea deloc.

-Iepure ? Ar putea fi un iepure fara urechi , cap, corp si coada.

– Cum fara cap ? Nu-i vezi capul ? Pana si ochii i se deosebesc. Uite petele alea inchise sunt ochii. Uite-i  si nasul.

Toate cele trei ore le-am petrecut cam in acelasi fel. Apoi m-a condus acasa. Ajunsa in camera meaam observat cum toate lucrurile ramasesera neclintite. Un caiet statea sa cada pe marginea patului. L-am ridicat si  l-am asezat pe birou. Apoi m-am intins in pat incercand sa-mi dau seama ce s-a intamplat azi. Cum un singur sarut al lui Mark toate planurile mele au disparut. Nu mai aveam chef de nimic dar erau unele lucruri peste care nu puteam sa sar. Totusi le-am facut fara bagare de seama. Pe la ora 10 deja  eram in pat, incercand sa dorm. Ziua asta ma extenuase.

Responses

  1. e bine ca exista mark :X
    nu este sanatos sa alerge dupa un baiat imaginar
    cel putin mark exista :X
    sper sa apara mai repede capitolul urmator… dupa asta am stat o gramada :-<

  2. e bine ca exista mark :Xnu este sanatos sa alerge dupa un baiat imaginarcel putin mark exista :Xsper sa apara mai repede capitolul urmator… dupa asta am stat o gramada :-<
    +1

  3. Imi place capitolul asta:X:X:X
    Ma bucur ca il are pe Mark:X
    Abia astept next-ul
    Bafta>:D<

  4. imi placee muuult:x
    si se pare ca il iubeste si pe mark:>
    acum devine`..interesant:>
    sper sa postezi curand continuarea:)
    spor la scrisss:*:*

  5. se vede ca il iubeste pe mark dar… ce se intampla cu stephen??
    uff… pune cap 4 mai repedeee, nu ne mai lasa asa in pom XD
    bafta la scris ❤


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: