Inapoi – Capitolul 4

Acelasi  intuneric. Aceeasi melodie. Dar  ceva era diferit. Stiam ce va urma.

Luna plina se oglindea in mare. M-am intins pe nisipul rece. Eram singura, dar nu pentru mult timp.Vroiam  sa profit de momentul acesta de singuratate. Sa fiu eu cu marea. Din nou. Simteam cum marea ma cheama. M-am ridicat incet de pe nisip si m-am cufundat in apa. Era calda, placuta, exact asa cum trebuia sa fie. Noaptea, marea devenea magica. Cel putin eu asa simteam. Deodata i-am simtit prezenta lui. Celui pentru care eu ma intorsesem. Un val de bucurie mi-a inundat fiecare celula din corp. Nu era un sentiment nou, dar era mai intens ca niciodata. Indescriptibil. Am innotat timp de cateva minute impreuna apoi am simtit nevoia sa ma odihnesc si am iesit din apa. Inca nu-i vorbisem deloc.

– Sunt din nou aici… am rostit uimita si fericita in acelasi timp. Imi era teama ca nu voi mai veni.

– Stiam ca vei veni iar. Trebuia. a replicat sigur pe el ca intotdeauna.

– De unde stii ?

– Asta am simtit.

S-a asternut tacerea pentru cateva clipe. Apoi am rostit cateva cuvinte asteptand o confirmare.

– Faptul ca sunt eu aici..faptul ca esti tu aici… are legatura cu cartea, nu?

– Probabil. a raspuns evaziv.

– Raspunsurile tale nu ma ajuta deloc. Ma simt bine aici, dar chiar vreau sa inteleg ce se intampla. Visele astea…care sunt mai mult decat vise ma afecteaza si in viata reala. Sunt pe cale sa cred ca e doar nebunie….ca eu imi pierd mintile si ca tu esti doar produsul imaginatiei mele.

– Asta cu siguranta nu e adevarat. De un lucru poti sa fi sigura si acela este ca tu esti mai lucida ca niciodata.

– Atunci nu gasesc nici o explicatie pentru faptul ca sunt aici! am remarcat eu dezamagita..

– De ce tot incerci sa cauti explicatii pentru ce se intampla? Oricum in ritmul asta nu vei afla nimic. Mai bine profita de momentele acestea!
– Cred…. Cred ca ai dreptate!

Atat am reusit  sa spun iar in secunda urmatoare m-a apucat  de mana, m-a ridicat in picioare si a inceptu sa alerge tragandu-ma si pe mine dupa el.

– Hey! Opreste-te! Incotro fugi asa? am strigat catre el

– Nicaieri! Ca sa fugi nu iti trebuie neaparat o directie!

– Un om normal intotdeauna alearga catre o directie!

– Ti se pare tie ca e ceva normal aici?

– Ai dreptate!

Am raspuns si mi-am eliberat mana din mana lui apoi am fugit mai repede ca el, intrecandu-l. Cand am simtit ca obosesc m-am aruncat pe nisipul umezit de valurile care se izbeau necontenit. Le-am lasat sa ma ude… sa-mi ude hainele. Era o senzatie placuta. In clipa urmatoare i-am simtit trupul fierbinte tolanit langa mine. Nu a scos nici un cuvant. Am intors  capul iar el mi-a inlantuit privirea in ochii lui aramii. Simteam ca nu-mi mai pot controla trupul insa valuri de emotii ma invadau: nerabdare, dorinta, pasiune… dragoste.  As fi vrut sa -mi retrag privirea, dar nu puteam. Ochii-mi ramasesera tintuiti catre ai lui. Am incercat sa-i vorbesc dar era de prisos… ce cuvinte as fi putut rosti eu acum? M-am lasat prada senzatiilor.

Dupa alte cateva momente mi-am intors privirea rusinata. Ca intotdeauna. Acesta era un lucru care ma deranja la mine: intotdeauna intorceam privirea rusinata dupa ce priveam pe cineva. Era un lucru absolut irational, dar prezent de fiecare data si incontrolabil. Cuvintele conteneau sa-mi apara asa ca am asteptat sa inceapa el discutia.

– Vezi? e mai frumos asa! sopti el.

– Da! Ai dreptate! Din nou!  Pot sa te rog ceva? l-am intrebat eu timida.

– Depinde!

– Depinde de ce ? am vrut sa aflu, usor iritata.

-Depinde de ce ma vei ruga!

– Spune-mi mai multe lucruri despre tine. Mai mutl decat ce scria in carte.

– Mai mult?? nici nu-mi amintesc toate lucrurile care mi s-au intamplat, dar care sunt insemnate in carte.

– Atunci s-o luam altfel. Tu esti doar un personaj de carte? Doar un produs al imaginatiei unei persoane?

– Greu de spus. Faptul ca sunt aici, cu tine, si asta nu e doar imaginatia ta inseamna ca sunt mai mult decat o persoana imaginara.

– Si cum demonstrezi asta? Ca nu e doar imaginatia mea? Arta-mi macar o dovada.

– Ai cuvantul meu!

– Cuvantul tau nu e de ajuns. Nu acum. Esti doar un strain.

– Stii bine ca sunt mai mult de atat.

– Da, dar..

– Uite! Iti voi da un indiciu. Cauta informatii despre mine, atunci cand te vei intoarce. Se apropie momentul acela.

– Si unde? Unde sa caut informatiile acelea?

– Mai mult nu-ti pot spune. Vei sti cum si unde la momentul potrivit! Ai incredere…

A tacut si mi-a mangaiat suav obrazul. Am inchis ochii rezemandu-mi capul in mainile lui. S-a apropiat de mine, iar eu mi-am ingropat capul la pieptul lui soptind:

-Mi-e frica….

Responses

  1. este foarte frumos:X
    ca de obicei:X
    dar este extrem de scurt:((
    totusi ma bucur ca ai reusit sa il termini :X
    sper ca urmatorul capitol sa vina mai repede


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: